Cea mai mare provocare a timpului nostru?

Declarația internațională de misiune a Armatei Salvării declară că misiunea noastră este să predice Evanghelia lui Iisus Hristos şi „să vină în întâmpinarea nevoilor oamenilor în numele Lui fără discriminare”(1). În „Apelul la includere” al generalului, ne reamintim de această parte importantă a declarației noastre de misiune (2). Includerea a fost cu siguranță esențială pentru înțelegerea de către Iisus a propriei sale misiuni:

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară.
Ioan 6:37

Iisus spune că nu va alunga pe nimeni care vine la el. Cu toate acestea, unii vor pleca de la el întristați. Asta i s-a întâmplat tânărului bogat care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viață veșnică. El a confirmat că el a îndeplinit poruncile, dar ceva lipsea. Iisus i-a dat această poruncă: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă.” (3) Pentru că omul avea multe posesiuni, porunca era dificilă pentru el, și acesta a plecat.

Iisus îi primește pe toți. Nu Iisus l-a alungat pe tânărul bogat. Propria sa alegere a făcut-o. Unii ar spune, probabil, că bărbatul a fost o victimă a discriminării pentru că era bogat și, prin urmare, nu l-a putut urma pe Isus în același mod ca și discipolii săi. Cu toate acestea, eu sunt convins că el știa că era iubit și acceptat. Provocarea pentru acesta a fost faptul că, pentru a alege ceva, el trebuia să renunțe la alte lucruri.

Acest lucru nu s-a schimbat în ultimii 2000 de ani. Când fac o alegere, este foarte probabil să influențez posibilitatea de a face alte alegeri. Când toată lumea dorește totul, și vrea să păstreze libertatea de alegere în toate circumstanțele, devine foarte greu. Poate că asta e cea mai mare provocare a timpului nostru?

„Mana” pentru astăzi:

Isus nu va alunga pe nimeni.

------------------------------------------------
(1) Armata Salvării, o Mişcare Internaţională, este o latură evanghelică a bisericii creştine universale. Mesajul ei este bazat pe Biblie. Slujirea ei este motivată de dragostea pentru Dumnezeu. Misiunea ei este să predice Evanghelia lui Iisus Hristos şi să vină în întâmpinarea nevoilor oamenilor în numele Lui fără discriminare.
(2) Apelul Generalului Peddle: Un apel la includere: Trebuie să fim dincolo de reproș în tratarea tuturor oamenilor cu respect și compasiune, să ne amintim misiunea noastră de a satisface nevoile umane în numele lui Hristos, fără nici o discriminar 

(3) Matei 19: 21

Este „numele lui Isus” un fel de mantra?

„Mantra” este un sunet asociat cu hinduismul și budismul. Sunetul este folosit pentru a realiza un gând sau un scop. Cuvântul are mai multe sensuri, cum ar fi, de exemplu, o rugăciune, imn sau vrajă. Repetarea sunetului sau a cuvântului ar trebui să declanșeze efectul acestuia.

Într-un mod curios, Iisus a vorbit în mod repetat despre rugăciune în numele său. Iată un exemplu:

Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Ioan 14:14

Este foarte clar că primii creștini au acceptat această învățătură și au practicat-o. Ei au crezut că Isus a fost printre ei când aceștia s-au adunat în numele Lui (1). Ei au proclamat că miracolele s-au întâmplat prin credință în numele lui Isus (2). Ei au botezat în numele lui Isus (3), și au proclamat că nu există mântuire în nici un alt nume (4).

Cu toate acestea, nu există nimic care să sugereze că au folosit numele ca o formă de mantra. Numele a avut putere doar atunci când a fost folosit prin credința în Isus Hristos. Dacă este utilizat în afara unui astfel de context, numele poate funcționa în funcție de scopul său. Un exemplu de acest gen poate fi găsit în parabola despre cei șapte fii ai lui Sceva care au încercat să exorcizeze spiritele rele în numele lui Isus fără să-l cunoască ca Isus Hristos (5).

De multe ori exclam „Isus”, dar nu ca un sunet sacru sau o formulă magică care mă va aduce în contact cu o zeitate care este în afara mea sau în mine. Folosesc numele pentru că eu cred că simbolizează tot ceea ce Dumnezeu este capabil să facă pentru și prin mine. Cu acest nume este glorificat Tatăl, pentru că confirmă că eu cred în El și în tot ce a făcut pentru mine. Mai mult, acesta confirmă că credința este legată de numele Lui și nu de mine.

Așa că, atunci când Generalul Peddle ne amintește că „misiunea noastră este de a satisface nevoile umane în numele lui Hristos” (6) – este mai mult decât un „sunet sacru” – el pune slujirea noastră chiar în centrul misiunii lui Dumnezeu. În scopul acestei misiuni, nimic nu ar trebui făcut, sau poate fi făcut, în afara numelui Său.

„Mana” pentru ziua de azi:

Doar în numele lui Iisus Hristos! 

 -----------------------------
(1) Matei 18: 20
(2) Faptele Apostolilor 3: 16
(3) Faptele Apostolilor 2: 38
(4) Faptele Apostolilor 4: 12
(5) Faptele Apostolilor 19:13-16
(6) Apelul Generalului Peddle: Un apel la includere: Trebuie să fim dincolo de reproș în tratarea tuturor oamenilor cu respect și compasiune, să ne amintim misiunea noastră de a satisface nevoile umane în numele lui Hristos, fără nici o discriminar

Ce înseamnă „Respectul”?

Nu trebuie să petrec multe minute citind mesaje și comentarii pe rețelele de socializare ca să încep să mă întreb dacă unii oameni au uitat ce înseamnă respectul. 

Cu toate acestea, astăzi, întrebarea mea se referă la etimologia cuvântului și la apelul de a arăta respect. Cuvântul provine din limba latină respicere, ceea ce înseamnă „a privi înapoi” sau „a vedea din nou”. Pentru mine acesta are cel puțin două sensuri:

1) să văd o persoană și să o las să se simtă „văzută” din nou și din nou.
2) să tratez o persoană în așa fel încât să o pot întâlni din nou fără să-mi fie rușine.

Când soția mea, Magna, cu mulți ani în urmă, a trebuit să găsească un nume pentru proiectul de după școală pe care îl avem în Europa de Est, ea a ales să-l numească „Să mă vezi” (2). Când copiii sunt văzuți și recunoscuți, ei cresc și se maturizează pentru că se simt respectați. Dacă nu sunt văzuți, vor încerca să atragă atenția în moduri care nu sunt neapărat bune. Foarte adesea ei știu că ceea ce fac nu este bine, cu toate acestea, nimic nu este mai rău decât a fi ignorat și exclus.

Adulții sunt în realitate doar copiii care au crescut. De asemenea, trebuie să fim văzuți, iar mecanismele pe care le folosim atunci când ne simțim ignorați sunt adesea similare cu cele pe care le foloseam când eram copii.

Știu că Domnul este păstorul meu (1) și că el veghează asupra mea. Isus s-a autointitulat Păstorul cel Bun (4), și cum Dumnezeu l-a trimis pe el în lume, așa Isus ne trimite și pe noi (5). Acest lucru înseamnă că unul dintre rolurile incluse în ucenicie, este de a fi păstori = oameni care văd pe alții, și făcând acest lucru arată respect și îi includ.

Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor…
Psalmul 33:13

„Mana” pentru astăzi:

... și noi suntem ochii lui aici pe pământ

----------------------------------
(1) Apelul Generalului Peddle: Un apel la includere: Trebuie să fim dincolo de reproș în tratarea tuturor oamenilor cu respect și compasiune, să ne amintim misiunea noastră de a satisface nevoile umane în numele lui Hristos, fără nici o discriminare.

(2) 'See me!'

(3) Psalmul 23
(4) Ioan 10: 11
(5) Ioan 20: 21

Sunt inclus

La sfârșitul lunii iunie, voi merge în Norvegia și voi face parte din Congres. Acesta va fi un congres „diferit”, și îl aștept cu nerăbdare. În special, aștept cu nerăbdare „masa lungă” care va fi plasată pe strada principală. Locurile la masă sunt pentru toată lumea. Orice doritor poate să ia loc, să împartă mâncarea și părtășia. E ceva divin în împărțirea mesei. Poetul norvegian, Trygve Skaug, a capturat acest lucru într-un mod frumos în scurta sa reflecție, postată în Joia Mare (1):

Apoi mi-a luat inima
imediat după cină
a dus mulțumiri
a binecuvântat inima și a spus
aceasta este inima mea
care va bate și arde
pentru toți cei care nu au crezut
că există loc pentru ei
aici, la masă.
Vino pentru că totul s-a terminat
vino, aici e locul tău.

Acest verset simplu ilustrează conținutul „chemării la includere” a generalului Peddle (2) în mare măsură. Să incluzi oamenii e o problemă de inimă. Putem scrie aceasta în declarația misiunii noastre, putem predica în predicile noastre, putem aranja o masă în strada principală, dar oamenii care simt că sunt „în afară”, vor ști dacă ea vine din inimă. Ca și compasiunea, includerea vine cu un preț - Isus a definit prețul în „noile” Sale porunci:

Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii
Ioan 13: 34

„Mana” pentru astăzi:

Așa cum Isus m-a inclus pe mine, ar trebui să includ și pe alții.

------------------------------------------

(1) Luca 22:7-20

(2) Un apel la includere: Trebuie să fim dincolo de reproș în tratarea tuturor oamenilor cu respect și compasiune, să ne amintim misiunea noastră de a satisface nevoile umane în numele lui Hristos, fără nici o discriminare.

* ilustrat

Ce este inchinarea relevanta?

Daca ne uitam la bisericile care experimenteaza crestere - una dintre calitati este ca oamenii participa pentru ca ei descopera inchinarea relevanta (2). Daca as face un studiu deschis si as intreba oamenii ce este inchinarea relevanta, sunt sigur ca voi primi o gama larga de raspunsuri. Presupun ca varsta, fundalul cultural, asteptarile, relatiile, balanta dintre a fi cel care primeste si a fi un contribuitor, vor fi cativa dintre factorii care ar influenta raspunsul.

Cred ca este important sa planificam inchinarea cu toti acesti factori in minte. Totusi, nu ar trebui sa uitam cuvintele lui Isus:

"Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa i se inchine in duh si in adevar."
Ioan 4:24

Traiesc intr-o cultura care este diferita fata de unde am crescut. In multe feluri nu sunt deloc relevant din punct de vedere cultural. Nu pot sa pretind ca sunt Moldovean, Georgian sau din oricare alta cultura care este diferita fata de a mea. Dar pot sa fiu autentic si adevarat in inchinarea mea. Pot face eforturi sa construiesc relatii cu oamenii pe care ii intalnesc si pot sa ma rog ca iubirea lui Isus sa curga prin mine. Ce pot face, este sa incurajez oamenii din alte culturi sa fie autentici si adevarati in inchinare si sa gaseasca exprimarea care se raporteaza la oameni de varsta si cultura lor.

Cu ceva ani in urma am avut contact cu oameni dintr-o biserica in care majoritatea erau tineri imbracati in piele neagra, cu multi cercei si lanturi. Nu m-am putut raporta la stilul lor, dar m-am simtit ca acasa in pasiunea lor. Pentru multi ani am fost implicat intr-o imensa Retea Crestina de Sport in Norvegia. Ce aveau in comun a fost ca erau tineri, activi in sport si aveau o credinta crestina. Timp de mai bine de un deceniu, acestia au numit acelasi pastor "batran" pensionat (1) ca fiind unul dintre principalii vorbitori intr-o tabara de vara care aduna sute de tineri. Motivul: batranul pastor a fost autentic, adevarat si plin de pasiune in comunicarea sa. El a fost cel care aducea viata.

"Mana" pentru astazi:

Autenticitatea, iubirea si viata sunt relevante in toate culturile.

--------------------------------------------

(1) Edin Løvås (1920-2014) - autentic, adevarat si plin de pasiune

(2) Parte a „Apelului pentru Misiune” a Generalului Brian Peddle:

O CHEMARE LA LAUDĂ: Trebuie să celebrăm dragostea nemărginită a lui Dumnezeu prin lauda noastră, căutând moduri relevante culturale ca să ne unim în laudă și mulțumiri, când ne îndreptăm spre oameni pentru a-i întâmpina.

A influențat grija momentul lui Dumnezeu "ACUM"?

Când am fost cadet în Sesiunea Biruitorii 1974-76 în Londra, campania "Pentru numele lui Dumnezeu AI GRIJĂ" se concentra pe crearea profilului Armatei Salvării. În 2019, aproape 45 de ani mai târziu, Armata Salvării din România celebrează 20 de ani de slujire. Ei au ales "Dragoste și Grijă", pentru a descrie misiunea noastră.

Eu cred că dragostea și grija va influența momentul lui Dumnezeu "Acum", și din nou mă întorc la evanghelia lui Ioan pentru suport biblic.

Cinci oameni care l-au iubit foarte mult pe Isus nu l-au abandonat nici în cele mai întunecate momente ale sale. Printre cei cinci au fost Maria și Ioan. Micul grup și-a arătat grija tot drumul până la piciorul crucii. Când Isus i-a văzut stând acolo, sunt sigur că el a avut grijă de toți cinci așa cum are grijă de întreaga omenire. Cu toate acestea, în ultima luptă a vieții sale, el a exemplificat ce este grija atunci când s-a întors la mama lui și la Ioan și le-a cerut să aibă grijă unul de altul ca mamă și fiu.

Sunt convins că oferirea și acceptarea unei îngrijiri a influențat cel mai important moment al lui Dumnezeu "Acum" în eternitate = exclamarea lui Isus:

„S-a terminat!”
Ioan 19:30

În norvegiană există un singur cuvânt pentru „terminat” care se traduce „adus la finalizarea completă” sau „este îndeplinit”. Iubirea și îngrijirea reciprocă a îndeplinit misiunea. Viața nu poate exista fără dragoste și grijă. Eu nu pot să îmi arăt grija dacă eu nu sunt capabil de a primi îngrijire, și eu nu te pot iubi dacă eu nu sunt capabil de a primi dragoste. Când dragostea și grija sunt eliberate, vedem cum momentul lui Dumnezeu "Acum" devine realitate și face ca îndeplinirea misiunii să se apropie tot mai mult.

„Mana” pentru astăzi:

Pentru numele lui Dumnezeu, aveți grijă!

Au influențat niște Greci momentul lui Dumnezeu "ACUM"?

Dacă ați citit blogurile mele în ultimele săptămâni, știți că eu cred că răspunsul este "DA". Înainte de a explica de ce, cred că tot ce a ales Ioan să includă în evanghelia sa este acolo cu un scop:

Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.
Ioan 20:30-31

Nimic nu este inclus întâmplător. Chiar și ceva care poate părea o informație nesemnificativă, în descrierea narativă a lui Ioan poate fi de o importanță vitală pentru a înțelege cine este Isus și ce înseamnă salvarea lui.

Pentru Ioan a fost important să includă că Filip și Andrei i-au spus lui Isus că unii Greci au zis: "Noi vrem să îl vedem pe Isus." Se pare ca acesta a fost indiciul pe care îl aștepta Isus. Răspunsul lui a fost:

"A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit."
Ioan 12:23

Povestea nu spune nimic despre o întâlnire personală între Isus și Greci, cu toate acestea, presupun că aceștia au fost în mulțimea de martori ai exclamării lui Isus și ale evenimentelor care au urmat.

Deci, de ce afirmația "Vrem să îl vedem pe Isus" a influențat momentul lui Dumnezeu "Acum"?

Scopul lui Ioan a fost de a comunica faptul că evanghelia este pentru 'oricine', nu se limitează la poporul ales al lui Dumnezeu. Grecii erau sinonimi cu Păgânii (1). Atunci când reprezentanții acestor grupuri și-a exprimat o dorință de a-l vedea pe "Isus" – eu cred că Isus a primit indiciul "misiune îndeplinită" = "momentul lui Dumnezeu ACUM" a venit. Acest lucru a fost confirmat de doi Evrei = Filip și Andrei, care i-au spus lui Isus despre dorința unor Greci. 

Nu exista un obstacol mai puternic pentru a simți momentul lui Dumnezeu "Acum" decât rasismul. Astăzi, această 'ciumă' influențează chiar și comunitățile care poartă numele de „Creștini”. Combinația dintre Creștin și rasism este imposibilă, pentru că în Hristos nu este nici iudeu, nici grec' (2) – suntem cu toții ființe umane.

„Mana” pentru astăzi:

Unitatea în Hristos influențează momentul lui Dumnezeu "ACUM"!

----------------------------------------
(1) Paul a împărtășit această credință: „ea (Evanghelia) este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului” Romani 1:16
(2) Galateni 3:28a

A influențat curiozitatea momentul lui Dumnezeu „ACUM”?

Într-o serie de reflecții asupra momentului lui Dumnezeu „ACUM”, am ajuns la cel de-al doilea moment când Isus a spus: "Timpul meu nu a sosit încă." Această frază a fost spusă ca răspuns pentru frații săi care l-au îndemnat să meargă în Iudeea pentru Sărbătoarea Corturilor (1). De asemenea, Isus a spus fraților săi că ei pot merge. Aceștia au plecat la sărbătoare în timp ce Isus a rămas în Galileea, și povestea continuă:

„Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns”
Ioan 7:10

Ce l-a făcut pe Isus să-și schimbe părerea? Ce a influențat momentul lui Dumnezeu „ACUM” de data asta?

Cred că răspunsul se găsește în versetul următor:
La sărbătoare liderii iudei îl căutau pe Isus și întrebau

„Unde este el?”

Este probabil ca liderii iudei îl căutau cu scopuri rele, dar și alți oameni la sărbătoare erau în „căutarea” lui pentru că „El este un om bun” (v 12).

Când Ieremia a împărtășit cuvântul lui Dumnezeu despre viitor și speranță oamenilor din captivitate, el a inclus, de asemenea, această promisiune:

„Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta din toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi”
Ieremia 29:13-14a

Eu cred că atunci când oamenii sunt deschiși și sinceri în căutarea lor pentru Dumnezeu ei influențează momentul lui Dumnezeu ACUM. Eu cred că El este deja acolo, „dar în secret”!

„Mana” pentru astăzi:

Dumnezeu este deja acolo unde vă aflați voi– în secret

-------------------------------------------
(1) Ioan 7:1-13

A influențat femeia samarineancă momentul lui Dumnezeu "ACUM"?

Săptămâna trecută mi-am pus aceeași întrebare referitor la Maria, mama lui Isus. Azi vizitez fântâna lui Iacov lângă Sihar din Samaria și urmăresc conversația dintre Isus și femeia samariteancă. Pentru cititorii Bibliei, această poveste din Evanghelia lui Ioan 4 este bine cunoscută, și la fel ca restul Evangheliei, există atât de multe straturi de adevăruri, atât de evidente și ascunse, care merită să fie vizitate din nou și din nou.

Într-un moment, se pare ca Ioan ridiculizează ignoranța femeii cu privire la ceea ce încerca să-i spună Isus. În clipa următoare, Ioan sugerează că femeia, de fapt, înțeles adevărurile spirituale care pentru oamenii de știință ca Nicodim păreau niște mistere inaccesibile. De asta iubesc Evanghelia lui și o consider drept o capodoperă.

Când Isus vorbește despre apa pe care el o poate oferi, femeia i-a răspuns: "Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!" Pentru mulți ani am crezut că ea nu înțelege despre ce vorbește Isus. Dar dacă ea chiar înțelegea?

Este clar că fântâna lui Iacov avea o semnificație religioasă. Poate era parte din setea ei religioasă care a făcut-o să vină spre această fântână specială? În contextul întregii conversații, cred că asta e la ce se referea ea.

Când femeia a întrebat mai târziu unde este locul bun pentru închinare, cred că Isus a știut că ea era pe cale să înțeleagă ce este închinarea, și a răspuns:

"Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl."
Ioan 4:23

Deci, da, cred că femeia a influențat momentul lui Dumnezeu ACUM. Isus a spus: "vine ceasul" – care indică spre viitor; cu toate acestea, pentru că a fost descoperit pentru femeie, iar ea a crezut în aceasta ca un adevăr, Isus a continuat: "și acum a și venit".

„Mana” pentru astăzi:

Încredere în ceea ce Dumnezeu mi-a arătat, influențează momentul Lui "ACUM"!

-------------------------------------

A influențat Maria momentul lui Dumnezeu "ACUM"?

Pun această întrebare în contextul apelului să fim 'gata de luptă' ACUM (1). Nu există nici o îndoială că Maria a jucat un rol important – cel de a da naștere Fiului lui Dumnezeu. Disponibilitatea ei de a face acest lucru a a transformat-o într-un participant vital pentru Dumnezeu ACUM. Cu toate acestea, astăzi mă voi concentra pe rolul ei în primul miracol al lui Isus.

Acesta a avut loc la nunta din Cana. Când Maria a auzit vestea jenantă că gazda rămâne fără vin înainte ca nunta să se termine, ea a dorit să îi spună acest lucru fiului ei. Și într-o manieră oarecum obraznică Isus a respins-o, spunând:

"Femeie, de ce mă implici pe mine?" Isus a spus. "Ceasul meu încă nu a venit."
Ioan 2:4

Când Isus a spus: "Ceasul meu încă nu a venit" – aceasta îmi spune că el încă aștepta acel „ACUM” al Tatălui său. Deci, ce l-a făcut pe Isus să-și schimbe gândul?

Cred că a fost Maria – nu prin discutarea repetată a problemei cu Isus, dar prin faptul că a spus servitorilor: "Faceți orice vă va spune."

Maria nu l-a văzut pe Isus să facă minuni, dar ea a păstrat multe cuvinte despre el în inima ei. Ea a crezut în el, și-a arătat aceasta prin acțiune și prin cuvinte. O asemenea credință atinge inima unui fiu. Și cum Maria în credință a dat naștere lui Isus, în același mod credința și dragostea ei a dat naștere la misiunea pe care el venise să o îndeplinească.

Eu cred că credința și dragostea încă atinge inima Fiului.

„Mana” pentru astăzi:

Credința și dragostea poate transforma „ACUM” în momentul potrivit al lui Dumnezeu.

Voi veni cu mai multe gânduri despre cum putem influența momentul "ACUM" al lui Dumnezeu în următoarele bloguri. (2)
------------------------------
(1) Știți ce este rugăciunea?
(2) A se vedea, de asemenea, "Acum este timpul"

Acum este timpul

De câteva zile e 2019 , și un an nou întotdeauna mă face să mă gândesc la timp. Unul din pasajele din Biblie care îmi place să-l recitesc este declarația misiunii personale a lui Isus, pentru că misiunea Lui este misiunea mea (1). În declarație, Isus a spus:

Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună... să vestesc anul de îndurare al Domnului!
Luca 4:19

Mai multe traduceri spune că Isus a venit să vestească „un an al favorii lui Dumnezeu” – un an de har. Cu toate acestea, timpul nu este nici trecut, nici viitor; timpul este întotdeauna „acum”!

Dumnezeu este marele „eu sunt” = Dumnezeu este „Eternul Acum”. Paul a descoperit acest lucru, și a scris:

Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
2 Corintieni 6:2b

Pentru acest motiv, pot să mă rog: „Acum, eu sunt aici, Doamne, și eu știu că tu ești aici, și știu că acesta este timpul harului!”

„Mana” pentru astăzi:

Harul este că „acum” este mereu momentul potrivit!

------------------------------------
(1) este misiunea tuturor ucenicilor, pentru ca cum Dumnezeu l-a trimis pe Isus în lume, Isus ne-a trimis pe noi în lume – Vezi Ioan 20:21.

Adventul – în cer și pe pământ

În ultimele trei săptămâni m-am concentrat pe procesul de așteptare și de dorință să văd că vine împărăția Tatălui Nostru și voia Sa este făcută. Aceasta este o rugăciune care leagă cerul și pământul împreună:

Vie Împărăția Ta,
facă-se voia Ta,
precum în Cer așa și pe pământ.
Matei 6:10

În câteva zile vom sărbători momentul când cerul și pământul s-au întâlnit într-o iesle în Betleem mai mult de 2000 de ani în urmă. Împărăția lui Dumnezeu a venit, voia Sa a fost clară atât în ceruri, cât și pe pământ.

Întruparea – faptul că „cuvântul a devenit trup” – „Dumnezeu a devenit om” (1) - a fost primul punct de întâlnire între cer și pământ. Deci, atunci când ucenicii au întrebat pe Isus să-i învețe să se roage, de ce El a inclus o rugăciune care a fost deja îndeplinită în ziua în care El însuși s-a născut?

Pentru că împlinirea acelei rugăciuni trebuie să fie repetată din nou și din nou, până când Hristos se va întoarce la sfârșitul timpului. Singurul mod în care se poate întâmpla este când cerul va întâlni pământul în întruparea Cuvântului, dar cu o „față” din prezent.

Această minune a întrupării se întâmplă de fiecare dată când eu, ca orice credincios renăscut, văd că trăiesc în Hristos și El trăiește în mine. Atunci împărăția lui Dumnezeu vine, mântuirea pentru toți oamenii în Isus este proclamată, pentru ca voia lui Dumnezeu să fie făcută pe pământ așa cum este în ceruri.

De fiecare dată când studiez rugăciunea Domnului, îmi amintesc de perfecțiunea ei. Ea este plină cu lucruri importante. Partea „vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” este o predare completă voinței și mântuirii Lui. Când ne rugăm în acest fel, există Adventul pe pământ și în ceruri, pentru că Împărăția lui Dumnezeu vine tot mai mult și mai mult.

„Mana” pentru astăzi:

În inimă ... cu drag El să găsească loc! (2)

------------------------------------------ 

(1) Ioan 1:14
(2) Vers din cântecul "Cu bucurie să cântați"

Adventul - în așteptarea a ceva mai mult

Săptămâna trecută când am pus întrebarea „Ce mai aștept?” – Am răspuns „vie împărăția Ta!”.
Desigur aceasta se asociază foarte bine cu viitoarea sărbătoare a venirii Regelui regilor.

Cu toate acestea, ea nu trebuie să se oprească odată cu celebrarea venirii lui Hristos mai mult de 2000 de ani în urmă; sau cu venirea lui Hristos prin trupul credincioșilor Săi din ziua de azi. Până când Hristos se va întoarce la sfârșitul timpului, tot ce aștept și îmi doresc este arătat în rugăciunea:

„Facă-se voia ta!”
Matei 6:10

Vestea bună despre voia lui Dumnezeu a fost făcută cunoscută de către înger la nașterea lui Isus:

„vi s-a născut un Mântuitor”
Luca 2:11

Întregul scop al „Crăciunului” a fost de a oferi lumii un Mântuitor astfel că „oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (1). Când primii Creștini au spus rugăciunea Domnului, ei știau că cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este că: „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului” (2).

Atunci când aștept să fie făcută voia lui Dumnezeu, pentru mine este o provocare, pentru că știu deja care este voia Lui. Ar fi mai simplu dacă nu aș ști, și aș putea întreba care este aceasta. Nu pot să-I cer să salveze lumea, pentru că El a făcut-o deja. Provocarea este că atât de mulți oameni din lume nu cunosc acest adevăr. Când cunosc voia lui Dumnezeu și că El a făcut deja partea Lui, eu sunt cel mai aproape de a face ceva cu ceea ce cunosc. În ajunul sărbătorilor de iarnă, când mă rog: „Facă-se voia ta!” este foarte probabil că soluția să fie găsită în

„Mana” pentru astăzi:

Uneori am cheia către răspunsul la o rugăciune din inima mea.

-----------------------------------------
(1) Ioan 3:16b
(2) 1 Timotei 2:4

Ce aștept?

Întrebarea este relevantă în orice moment, iar în perioada Adventului primește o atenție sporită din partea mea. Cuvântul este împrumutat din limba latină (1) și descrie un moment când ceva vine sau apare pentru prima dată. Este un timp când Creștinii se concentrează asupra venirii lui Hristos. În mod tradițional, acest lucru va fi legat de sărbătoarea primei Sale sosiri în combinație cu așteptarea celei de-a doua veniri.

Desigur, atenția mea este concentrată și pe acest lucru; cu toate acestea, în acest articol și următoarele reflecții din Advent voi împărtăși ce doresc să văd. Dorința este exprimată în rugăciunea Domnului:

„vie Împărăţia Ta”
Matei 6:10

Într-un timp în care „împărățiile” de pe acest pământ din nou se confruntă cu o creștere a naționalismului care rezultă în dușmănie, legi marțiale, încălcări de acorduri și tratate; când drepturile omului sunt puternic atacate și sfințenia vieții pare să fie doar un concept uitat, când războaiele și embargourile duc la înfometarea extremă a copiilor, practic până la moarte; în așa momente eu nu doar mă rog, ci și strig: „Tatăl nostru, vie Împărăția Ta!”

Când Regele regilor stătea în fața lui Pilat, el a venit cu această declarație:

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; Dar Împărăţia Mea nu este de aici.”
Ioan 18:36

Și voi, și eu reprezentăm această împărăție. Misiunea noastră a tuturor este legată de împărăția dată. Și, în realitate, ea este deja aici:

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată şi nici nu se va zice: „Iat-o aici!” sau „Iat-o acolo!”, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
Luca 17:20-21

Așa că atunci când mă rog „vie împărăția Ta”, îmi dau seama că

„mana” pentru astăzi este:

Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru.

Aștept și doresc să văd cât mai multe din efectele Sale.
-------------------------------------
(1) Latină = Adventus

Eu sunt preferatul Tatalui meu!

Cum este posibil asta cand el are atatia copii?

De fapt, tatal meu este "Tatal tuturor". Asa incheie Pavel lista lui cu aspectele care ne unesc intr-un Duh (1). Cand Pavel afirma acest lucru, sunt convins ca el nu limiteaza "tuturor" la "tuturor crestinilor". Cred ca el include fiecare fiinta umana individuala de pe acest pamant. In aceeasi scrisoare el scrie despre unitatea Duhului. El deja a afirmat ca Tatal Domnului nostru Isus este de asmenea cel:

"din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ."
Efeseni 3:15

Am intalnit multi oameni, de asemenea credinciosi, care se framanta cu imaginea lui Dumnezeu ca "Tatal perfect". Foarte des acest discomfort deriva dintr-o experienta negativa cauzata de un tata pamantesc distant sau abuziv care e departe de a fi perfect. Dumnezeu Tatal arata standardul pentru un tata bun - si chiar si un tata pamantesc bun nu va fi capabil sa demonstreze doar o parte din cum este "Tatal perfect". Pentru ca "Tatal perfect" are capacitatea sa isi imbratiseze toti copii. Mai mult:

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu."
Ioan 1:12

Cand o persoana l-a primit pe Hristos in viata lui, a devenit un copil al lui Dumnezeu, si de asemenea este preferatul lui Dumnezeu. Nu se va intampla niciodata ca "Tatal perfect" sa favorizeze un copil in defavoarea altui copil, deoarece el stie ca daca va favoriza pe unul, va distruge unitatea Duhului, si asta este exact ce vrea Dumnezeu sa vada in copii sai. El vrea ca noi sa cantam cu David:

"Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!"
Psalmul 133:1

...si sa mergem inainte ca O Armata, cu Un Mesaj si O Misiune.

"Mana" pentru astazi:

Iubesc sa impartasesc tuturor pe Tatal!

------------------------------------------
(1) ...şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor" Efeseni 4:3-6

Știu cine sunt

Când am fost instalați ca lideri teritoriali pe teritoriul Europei de Est în ianuarie 2018, am spus următoarele cuvinte în predica mea: „Dacă nu știu cine sunt eu și de ce sunt aici, sunt un pericol pentru misiunea Armatei Salvării!”

Nu poți intra într-o luptă spirituală fără să știi cine ești și de ce te afli în luptă. Acesta este motivul pentru care Biblia conține atât de multe învățături despre identitatea în Hristos și despre misiunea în care suntem chemați să facem parte.

Acesta este punctul central al lui Pavel în scrisoarea lui către Efeseni. El începe cu descrierea identității noastre în Hristos și continuă să învețe despre ce înseamnă acest lucru în practică pentru misiune. În cele din urmă, el scrie despre modul în care ne echipează pentru a putea rezista în lupta spirituală. Watchman Nee a luat esența Efesenilor și a prezentat-o ca pe trei etape importante în dezvoltarea spirituală. Cartea sa este „Stai, Mergi, Rezistă!” și „statul” are de-a face cu identitatea = statutul nostru în Hristos:

El ne-a înviat împreună cu Cristos şi ne-a aşezat împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus
Efeseni 2:6 (1)

Cu câțiva ani în urmă, un om care era posedat de rău a venit atât de aproape de mine încât nasul lui mi-a atins nasul. Nu a avut loc nici o conversație între noi, totuși m-a înjurat și m-a blestemat și mi-a spus că sunt un om al diavolului. Pentru că știu cine sunt în Hristos, am putut să vorbesc calm cu duhul rău și am spus: „Știi cine sunt. Știi că sunt în Hristos și că nu-mi poți face nimic!” 

Omul a țipat și a fluturat cu brațele, astfel încât ochelarii mi-au fost aruncați pe trotuar și apoi omul a fugit. Am fost nevătămat și chiar și ochelarii mei erau în regulă. Nu a fost o experiență foarte plăcută, totuși, a fost bine să văd că, deși spiritele rele sunt „mincinoase” ca „tatăl” lor (2), ei știu care este adevărul atunci când îi confrunți cu acesta. Când știm cine suntem în Hristos, putem face ceea ce ne încurajează Iacov să facem:

Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
Iacov 4:7

‘Mana’ pentru astăzi:

Isus este adevărul și el este mai puternic decât „tatăl minciunilor” (2)

------------------------------------------
(1) Dacă citiți Efeseni 1: 1-14, vă rugăm să observați de câte ori Pavel scrie „în Hristos”, „în El” ….
(2) Ori de câte ori (diavolul) spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! Ioan 8:44

Mișcarea imprevizibilă

Acum zece ani, am fost chemat să predic la Congresul pentru Tineret din Norvegia. Tema Congresului a fost „Inovația” - și fiindca trebuia să predic la trei întâlniri, am decis să predic despre credință, speranță și iubire. Stine, care se ocupa de decorarea sălii, mi-a cerut idei și i-am sugerat să folosească cele trei simboluri: Crucea, Ancora și Inima - totuși, am spus că ea ar putea să facă după cum o va „conduce Duhul Sfânt”.

Cu câteva zile înainte de Congres, am simțit o dorință puternică de a folosi un joc de șah ca bază ilustrativă pentru predicarea mea, fără a schimba conținutul predicii. Mi-aș fi dorit să fi avut această inspirație mai devreme, ca să o informez pe Stine despre această opțiune. Dar era prea târziu.

Când am intrat în sala pentru prima întâlnire, am fost uimit, deoarece scena era decorată cu un tablou de șah și elemente legate de joc. Când am găsit-o pe Stine, am întrebat-o: „Cum ai știut?” – ochii ei s-au umplut de lacrimi și mi-a răspuns: „M-am simțit condusă de Duhul Sfânt!”

Dacă vrei să câștigi un joc de șah împotriva unui jucător cu experiență, trebuie să faci mișcări imprevizibile. În războiul spiritual avem un rival cu experiență și, prin urmare, conducerea Duhului este indispensabilă. Isus s-a concentrat asupra acestui lucru în conversația sa cu Nicodim:

„Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.”
Ioan 3:8

Când lăsăm Duhul să ne conducă, diavolul este speriat, pentru că mișcările noastre devin imprevizibile. El știe asta din propria sa experiență. Credea că este o mișcare bună să-l omoare pe Rege. Cu toate acestea, în acest sens, el și-a pecetluit propria soartă. Deoarece regele a învins moartea și a înviat din nou pentru a aduce viață nouă. Prin Duhul Său Sfânt, Regele dă viață oricui vrea să devină copilul său. Acum acești copii inundă tabla de șah a lumii pentru a depăși răul cu bine cu mișcări imprevizibile.

‘Mana’ pentru astăzi:

După cum ne conduce Duhul Sfânt! *

-------------------------------------
* Acest blog este postat în ziua în care Armata Salvării își ia rămas bun de la General și întâmpină Înaltul Consiliu care săptămâna viitoare va alege următorul General care ne va conduce misiunea. Rugați-vă că va fi așa cum ne va conduce Duhul Sfânt!

‘…fără noi Dumnezeu nu va face nimic’

Titlul este ultima parte a faimoasei zicale a Sf. Augustin:

‘Fără Dumnezeu noi nu putem face nimic, fără noi Dumnezeu nu va face nimic!’

Există un suport substanțial biblic pentru prima parte a citatului. În parabola viței, Isus s-a concentrat asupra importanței de a purta fructe și a afirmat:

„…despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
Ioan 15:5

Nu există nici o îndoială că Dumnezeu poate fără noi. Când fariseii l-au rugat pe Isus să mustre ucenicii care L-au lăudat când a intrat în Ierusalim în Duminica Floriilor, Isus a răspuns:

„Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!”
Luca 19:40

Cu toate acestea, Augustin avea dreptate, Dumnezeu vrea să lucreze în noi și prin noi (1). Cu mulți ani în urmă ascultam o devoțiune de Bill Himes cu privire la proclamarea „Nici o stâncă nu va plânge în locul meu!” - un om care și-a dedicat toate talentele și tot ce are pentru Dumnezeu, are credibilitate atunci când face o declarație (2). William Booth avea aceeași convingere și dedicare, de aceea putea spune: „Sunt o mișcare a lui Dumnezeu!”.

Când mă gândesc la „o mișcare a lui Dumnezeu”, o prima imagine care apare în mintea mea este o tablă de șah. În timpul primului meu an la Institutul de Formare din 1974, al doilea an, Cadeții Soldaților Crucii au pregătit o dramă pentru numirea lor în Royal Albert Hall. Drama a urmat muzica piesei „Războiul sfânt” (3), jucată de Trupa Internațională a Lucrătorilor, în timp ce cadeții au jucat un joc de șah ce simboliza lupta dintre bine și rău. Interpretarea a fost puternică. 

Cu toate acestea, războiul spiritual nu este un spectacol, este real. Fără Dumnezeu noi nu putem, fără noi Dumnezeu nu va face nimic. Suntem o mișcare a lui Dumnezeu în lume în timpul nostru, și asta înseamnă război cu armele iubirii. Frumusețea imensă a crucii este mărturia ei despre dragostea care învinge răul. Această mărturie este totuși conținutul lui Dumnezeu care se mișcă în și prin urmașii săi 2000 mai târziu.

‘Mana’ pentru astăzi:

O mișcare a lui Dumnezeu va fi întotdeauna o mișcare a iubirii.

-------------------------------------
(1) Vedeți: Cea de-a treia mișcare revoluționară
(2) Bill Himes este compozitor și scriitor. Piesa lui „Tot ce sunt eu” este cantata în întreaga lume.
(3) Iubitorii muzicii de orchestră vor cunoaște această piesă frumoasă și exigentă a lui Ray Steadman Allen scrisă pentru celebrarea centenarului Armatei Salvării în 1965.

Acționează

Expresia „acționează” sau „fă-o” poate fi auzită în multe contexte. O puteți auzi într-un pauză de joc pe o arenă sportivă când un antrenor încurajează echipa să facă puțin mai mult pentru a câștiga un meci. Este folosit pe panouri atunci când deciziile sunt luate, și expresia „acționează” este întotdeauna potrivită pentru trupul lui Hristos în general și pentru Armata Salvării, în special.

Cuvântul grec pe care îl folosește Pavel atunci când ne încurajează să „dorim cu ardoare darurile Duhului” (1) este același cuvânt care a dat numele „celui de-al patrulea” partid religios evreiesc - Zealoții. Unul dintre discipolii lui Isus, Simon (nu Petru), se crede că a venit din acest grup (2), și unii cercetători chiar cred că Pavel a fost asociat cu ei (3). Zealoții erau foarte pasionați în ceea ce credeau și luptau pentru ei. Pavel ne încurajează să avem aceeași pasiune.

Săptămâna trecută un prieten de-al meu a răspuns la ceea ce am scris în felul următor:

Îmi doresc ca și mai mulți să ardă în Duhul Sfânt și să caute darurile Duhului. După cum văd, focul este o alegere pe care fiecare individ trebuie să o facă, focul începe atunci când cineva alege să fie un ucenic și petrece timp în rugăciune. 

Sunt de acord și am răspuns în acest fel:

Este foarte important. Ucenicii au primit Duhul Sfânt și darurile pentru că ei erau disperați în căutarea și dorința lor pentru Duhul Sfânt. Trebuie să iau inițiativa astfel încât Duhul Sfânt să poată folosi inițiativa Sa în mine ... Acest lucru se datorează faptului că Duhul Sfânt este Dumnezeu, iar atributul lui Dumnezeu este dragostea. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra unei ființe umane. 

Prin urmare, expresia „acționează” este de fapt „mergi spre El!”. Asta înseamnă să dau din ce în ce mai mult din persoana mea lui Isus, pentru că Isus mi-a dat deja totul - inclusiv Duhul. Ioan Botezătorul a văzut acest lucru chiar înainte ca Isus să sacrifice totul și a exprimat-o astfel:

El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez..
Ioan 3:30

Atât de simplu și de multe ori atât de greu.

„Mana” pentru astăzi:

A merge pentru El înseamnă să mă pierd ca să fiu găsit în El.

--------------------------------------------------------
(1) 1 Corintieni 14:1 – vezi: Care sunt „darurile mai mari”? (de săptămâna trecută)
(2) Matei 10:4, Faptele Apostolilor 1:13
(3) În primul rând - când Pavel se referă la grup în scrierile sale, el o face cu respect.

În al doilea rând - a fost militant în persecuția sa față de primii adepți ai lui Isus.

Continuă să te miști!

Ne-am mutat din nou. Nu prea departe de data asta. Noul nostru apartament este la aproximativ 3 km distanță de locul unde am locuit în ultimii doi ani și jumătate. În plus, m-am mutat în alt birou - mi-am dus lucrurile de cealaltă parte a coridorului. Sunt în mișcare, din cauza mișcării în mișcarea noastră. Creștinismul nu este o religie; este o moțiune, o mișcare. Prin urmare, Armata Salvării este în primul rând o mișcare care pune oamenii în mișcare.

Știm că există mișcare în lume; orice este în mișcare este mișcat de un alt lucru; acest alt lucru trebuie, de asemenea, să fie mișcat de ceva. Pentru Toma de Aquino (1) aceasta s-a dezvoltat într-unul din argumentele sale filosofice privind existența lui Dumnezeu. Deoarece mișcarea are loc, trebuie să fi fost un „prim initiator al mișcării” și pentru de Aquino acest „prim inițiator” este Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu este infinit, de Aquino îl consideră drept „inițiatorul nemișcat”.

Așadar, atunci când alegem cuvântul latin „Momentum” ca motto, este ca să ne reamintim faptul că creștinii ar trebui să se miște de la primul inițiator - în fiecare zi! Ce înseamnă acest lucru în termeni practici, voi elabora în blogul meu o dată pe săptămână.

Deci, cum a început totul?

Povestea creației ne spune că pământul era neformat, gol și în întuneric:

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Geneza 1:3

Ce mișcare! Aceasta nu era crearea soarelui. Acesta a fost Dumnezeu plasându-se în mijlocul creației sale. Primul inițiator s-a mișcat. Prima mișcare a început. Ioan a captat acest lucru în scrierile sale: Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric deloc (2), și în prologul Evangheliei, unde a descris venirea Cuvântului, el a scris: În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor (3).

„Mana” pentru astăzi

Să trăim, să ne mișcăm și să avem ființa noastră în lumina și viața primului inițiator. (4)

--------------------------------
(1) Toma de Aquino a fost un călugăr Dominican care a trăit între anii 1225 și 1274.
(2) 1 Ioan 1:5

(3) Ioan 1:4

(4) Faptele Apostolilor 17:28