Aducand viata

Cand Generalul Brian Peddle cheama Armata Salvarii la “incredere in Evanghelie” (1), poate fi de asemenea o chemare catre toti credinciosii din Biserica Crestina. Crezul lui Pavel confirma puterea Evangheliei:

Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a iudeului, apoi a grecului.
Romani 1:16

Totusi, credinta lucreaza prin mai multe etape .

In povestea despre femeia care a fost bolnava timp de doisprezece ani (2), este usor sa vedem cateva dintre aceste etape. In primul rand, citim ca “ea a auzit despre Isus”. Din nou Pavel confirma faptul ca “credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.” (3). Mai departe aflam ca “ea a crezut”. Aceasta este o etapa importanta, deoarece inseamna ca ceea ce auzi trebuie sa fie pus in aplicare in viata ta si femeia a gandit: "Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui."

Cu toate acestea, daca s-ar fi oprit acolo, ar fi ramas doar un gand frumos si mangaietor. Din fericire, femeia a mers la urmatorul pas si a actionat pe baza credintei ei, a venit pe dinapoi prin multime si s-a atins de haina Lui.  A experimentat vindecarea imediata, totusi din nou: daca s-ar fi oprit acolo, ar fi fost doar o vindecare.

Isus stia asta. De aceea cred ca El a vrut ca ea sa faca asta public. Cred ca Isus stia cine i-a atins hainele, dar voia sa auda din gura femeii. O etapa foarte importanta a credintei este sa marturisesti credinta si ceea ce s-a intamplat. Chiar daca tremura, femeia a fost gata sa faca acest pas si ea “a spus intregul adevar”.

“Increderea in Evanghelie” - inseamna sa actionam in conformitate cu toate etapele mentionate mai sus. Este o chestiune de mantuire, este vorda despre a aduce viata.

“Mana” pentru astazi:

 Evanghelia aduce viata!

-----------------------------------------

(1) UN APEL LA ÎNCREDEREA ÎN EVANGHELIE: Când împărtășim vestea bună a evangheliei, trebuie să recunoaștem puterea ei de mântuire și de transformare. Prin puterea Duhului Sfânt, oamenii pot fi eliberați de tot ce îi oprește să atingă potențialul lor dat de Dumnezeu.

(2) Marcu 5:25-34

(3) Romani 10:17

Speranța în iad!

Vlad

Cu mulți ani în urmă l-am cunoscut pe Willy. El predica Evanghelia pe stradă în timpul zilei și oferea de mâncare oamenilor străzii. Mărturia lui era simplă: 

„Pentru că știam răul și viața mea era un iad, am crezut că trebuie să existe un cer și un Dumnezeu bun pe undeva. L-am căutat și L-am găsit!”

Unii oameni trăiesc iadul pe pământ. Mi-am amintit despre acest lucru atunci când am întâlnit niște deținuți care-și ispășesc pedeapsa pe viață în Moldova. Unul dintre ei, Vlad, a devenit un adept al Armatei Salvării, și mi-a dat un tablou, care m-a făcut să mă gândesc la mărturia lui Willy. 

Pictura lui Vlad

Vlad l-a căutat pe Dumnezeu și, prin Isus Hristos, L-a găsit când era în "iad". Mulți dintre colegii lui au făcut la fel.

Cuiva i-a păsat, și cuiva îi pasă. Săptămâna trecută am scris că grija influențează momentul lui Dumnezeu ACUM. Vlad știe unde trăiește, și că nu este „iadul”, chiar dacă situația din jurul lui nu s-a schimbat. Vlad trăiește în Hristos. Apropo, el mi-a dat permisiunea de a împărtăși acest lucru cu voi, iar autoritățile închisorii ne-au dat permisiunea de a face fotografii. Mulți oameni, de asemenea, din interiorul sistemului, muncesc ca să îmbunătățească condițiile deținuților din țară. Există și speranța că vor fi modificări ale legii, astfel încât deținuții care execută pedeapsa pe viață să fie eliberați înainte ca Dumnezeu să îi ia la El. Iar noi ne rugăm și sperăm împreună cu ei.

Când voi posta acest lucru, va fi cu speranța că voi, toți cei care trec printr-un moment dificil – poate chiar îl numiți „iad”, trebuie să știți că întotdeauna există speranță în Isus Hristos:

Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare. În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite.
Romani 8:24-27

„Mana” pentru astăzi:

Există speranță!

Au influențat niște Greci momentul lui Dumnezeu "ACUM"?

Dacă ați citit blogurile mele în ultimele săptămâni, știți că eu cred că răspunsul este "DA". Înainte de a explica de ce, cred că tot ce a ales Ioan să includă în evanghelia sa este acolo cu un scop:

Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.
Ioan 20:30-31

Nimic nu este inclus întâmplător. Chiar și ceva care poate părea o informație nesemnificativă, în descrierea narativă a lui Ioan poate fi de o importanță vitală pentru a înțelege cine este Isus și ce înseamnă salvarea lui.

Pentru Ioan a fost important să includă că Filip și Andrei i-au spus lui Isus că unii Greci au zis: "Noi vrem să îl vedem pe Isus." Se pare ca acesta a fost indiciul pe care îl aștepta Isus. Răspunsul lui a fost:

"A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit."
Ioan 12:23

Povestea nu spune nimic despre o întâlnire personală între Isus și Greci, cu toate acestea, presupun că aceștia au fost în mulțimea de martori ai exclamării lui Isus și ale evenimentelor care au urmat.

Deci, de ce afirmația "Vrem să îl vedem pe Isus" a influențat momentul lui Dumnezeu "Acum"?

Scopul lui Ioan a fost de a comunica faptul că evanghelia este pentru 'oricine', nu se limitează la poporul ales al lui Dumnezeu. Grecii erau sinonimi cu Păgânii (1). Atunci când reprezentanții acestor grupuri și-a exprimat o dorință de a-l vedea pe "Isus" – eu cred că Isus a primit indiciul "misiune îndeplinită" = "momentul lui Dumnezeu ACUM" a venit. Acest lucru a fost confirmat de doi Evrei = Filip și Andrei, care i-au spus lui Isus despre dorința unor Greci. 

Nu exista un obstacol mai puternic pentru a simți momentul lui Dumnezeu "Acum" decât rasismul. Astăzi, această 'ciumă' influențează chiar și comunitățile care poartă numele de „Creștini”. Combinația dintre Creștin și rasism este imposibilă, pentru că în Hristos nu este nici iudeu, nici grec' (2) – suntem cu toții ființe umane.

„Mana” pentru astăzi:

Unitatea în Hristos influențează momentul lui Dumnezeu "ACUM"!

----------------------------------------
(1) Paul a împărtășit această credință: „ea (Evanghelia) este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului” Romani 1:16
(2) Galateni 3:28a

Ce mă conduce?

Este o întrebare foarte interesantă, și mulți autori creștini au abordat-o. Gordon MacDonald se opune să fie condus de chemare (1). El are cu siguranță un temei - o persoană chemată îl urmează pe Stăpân; o persoană condusă poate alerga în fața Lui. Dumnezeu nu conduce pe nimeni împotriva voinței lor; cu toate acestea, pot fi atât de ambițios în numele lui Dumnezeu încât aceasta mă poate epuiza. Există, de asemenea, ceva pozitiv în faptul că ai o motivație. Rick Warren a scris despre importanța de a fi condus de un scop (2).

Cu zece luni în urmă am scris despre cei „Patru factori care influențează mișcarea” și am menționat „Pasiunea” ca prima forță motrice. În această săptămână l-am studiat încă o dată pe Neemia și conducerea lui. Prima calitate observată în conducerea sa este că el a fost condus de o pasiune.

Când Neemia a primit vestea că evreii care au supraviețuit exilului și s-au întors în Ierusalim erau în mare necaz și rușine din cauza stării orașului, inima lui s-a umplut de durere, dar și de o pasiune arzătoare (3). Odată cu pasiunea a venit și un fel de convingere că acest lucru era deja responsabilitatea lui. Dacă ești pasionat de ceva, trebuie să te implici în aceasta, nu poți sta și urmări ceilalți oameni care se implică. Pasiunea sinceră mă va conduce în acțiune, și asta este un lucru bun.

Putem găsi această pasiune în liderii spirituali inovatori. Pasiunea L-a condus pe Isus spre cruce. Ea l-a făcut pe Pavel să scrie:

Întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup şi anume israeliţii!
Romani 9:3-4

Cu alte cuvinte, Pavel a fost dispus să-și sacrifice propria mântuire, pentru a salva poporul său. O pasiune asemănătoare poate fi văzută în oameni ca John Knox, care s-a rugat: „Dă-mi Scoția, sau mor”.

A făcut-o pe Catherine Booth să plângă: „Niciodată!” atunci când liderii bisericii puneau restricții asupra slujirii lui William. L-a făcut pe bătrânul William Booth să proclame în ultima lui predică: „Voi lupta până la capăt!”

„Mana” pentru astăzi:

Vreau să fiu condus de pasiunea mea pentru Isus

--------------------------------------------
(1) Gordon MacDonald: „Ordine în Universul interior”
(2) Rick Warren: „Viața condusă de scopuri” și „Biserica condusă de scopuri”
(3) Neemia 1:4

Ce este „un singur botez”?

Imediat ți se va părea la fel de dificil să găsești un răspuns la ce înseamnă „un singur botez”, similar efortului depus pentru a găsi răspuns la întrebarea ce este „o singură credință”. Analizând discuțiile care au avut loc de-a lungul istoriei bisericii, de multe ori acestea se reduc la o întrebare despre Botezul copiilor sau cel al adulților, și dacă ritualul ar trebui să fie perceput drept fiind simbolic sau dacă „harul” apare în elementele ritualului sau în actul în sine.

Pavel s-a referit de fapt la mai multe tipuri de botez. El a întrebat ucenicii din Efes ce fel de botez au primit aceștia. Atunci când a aflat că acesta a fost botezul lui Ioan, Pavel le-a vorbit iar rezultatul a fost că ei au fost botezați în numele Domnului Isus (1). După aceasta, Pavel și-a pus mâinile peste ei și aceștia au fost botezați în Duhul Sfânt.

Când Pavel s-a referit la strămoși, el a scris că „toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare” (2). Acest lucru indică faptul că botezul este o tranziție într-o nouă fază a vieții, cu o nouă direcție.

În învățătura sa despre păstrarea unității Duhului prin legătura păcii (3) unde el scrie, de asemenea, despre un singur botez, nu cred că Pavel nu a avut botezul în apă sau botezul Duhului Sfânt în minte. Eu cred că el doar s-a gândit la faptul că suntem „botezați în moartea lui Isus”. Acest botez este unul și același pentru toți credincioșii născuți din nou. Modul în care diferite biserici aleg să sărbătorească acest lucru este subordonat faptului că „am fost uniți cu el într-o moarte ca a lui”(4). De asemenea, Isus a vorbit despre propria moarte ca de un botez (5).

Eu cred că contextul „unui singur botez” întărește această interpretare. „O singură speranță” presupune că am crescut în Hristos într-o moarte cum a avut-o El, și voi fi unit cu el într-o înviere ca a Lui (6). Pentru că, dacă pretind că am „un singur Dumnezeu”, acest lucru se poate întâmpla doar după ce ego-ul meu va muri cu el pentru a-mi permite să trăiesc în el. Având în vedere acest lucru, pot să văd un singur botez adevărat. Modul cum bisericile aleg să simbolizeze acest lucru nu are nici o valoare dacă nu aduce oamenii să trăiască viața reînnoită, ca noi creaturi în Isus.

„Mana” pentru astăzi:

Există doar „un singur botez” care ne unește cu Hristos și unul cu altul.

__________________________________________
(1) Faptele Apostolilor 19:3-4
(2) 1 Corintieni 10:2
(3) Depune orice efort pentru a păstra unitatea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde, un Domn, o credinţă, un botez... Efeseni 4:3-5
(4) Romani 6:3-4
(5) Luca 12:50
(6) Romani 6:5
* Thanks to Bodil Østergreen for letting me use this picture of the cross she bought in Assisi. On FB she writes: God stretches out his hand to you. You can choose whether you want to accept God's hand and stretch your hand to your fellow human beings.

Ce este „o singură” credință?

E această credință identică cu Crezul Apostolilor, doctrinele AS, Formula Concordului din Biserica Luterană, Cartea Anglicană de rugăciuni , sau este scriptura canonică și sfânta tradiție, cum a fost interpretat de către magisteriul Bisericii Catolice?

Când Pavel a scris despre unitatea într-un „singur trup” cu „o singură credință”, nu exista nici unul dintre crezuri, prin urmare, răspunsul la ce este „o singură credință”, trebuie să fie căutat în altă parte. Nu ne este mai ușor dacă ne uităm la definiția credinței Creștine formulată de Consiliul Mondial al Bisericilor (1), sau o definiție similară făcută de Alianța Evanghelică (2).

Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai simplă trebuie să fie definiția; și când îl citesc pe Pavel, cred că pentru el „o singură credință” ar putea fi: „Credința care salvează!”. O serie de versete din scrierile lui Pavel ar putea fi citate pentru a susține acest lucru. Un exemplu este versetul care l-a făcut pe Luther să vină cu afirmația „numai Credința” (3): „în evanghelie neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită - o neprihănire care este prin credință, de la început până la urmă”. Cu toate acestea, având în vedere contextul „un singur Dumnezeu” în reflectarea de săptămâna trecută, aceste versete adaugă într-adevăr conținutul „unei singure credințe”:

Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea.
Romani 10:9-10

Nu încerc să sugerez că acest lucru este simplu să-l înțelegi cu intelectul nostru uman. Acesta va rămâne pentru totdeauna un mister. Dar pentru cei care cred, este la fel de simplu.

„Mana” pentru astăzi:

Este doar „o singură credință” care mă poate salva

-------------------------------------------------------
(1) a se vedea: Documentul Lima 
(2) a se vedea: Legământul Lausanne
(3) Romani 1:17 - Pentru iubitorii de limba latină: „Sola fide” este cuvântul folosit de teologi pentru a spune „Credință”.

Un Dumnezeu

Când am fost chemați și am răspuns cu un „Da!” chemării, în același timp am

spus „Da!” pentru „un singur trup”, „un Duh” și „o singură speranță”. Cu toate acestea, pentru a păstra unitatea Duhului prin legătura păcii, aceasta implică de asemenea acceptarea faptului că există doar „un singur Dumnezeu”. A fost o obligație pentru Pavel să reamintească cititorilor săi că orice limbă trebuie să mărturisească că Isus Hristos este Domnul (1).

Dacă ne-am predat unui singur Domn, unitatea ar trebui să fie o consecință logică. Chiar dacă Pavel nu scrie în mod explicit acest lucru, simt că este „scris” printre rânduri. De multe ori am folosit următoarea ilustrare simplă:

Dacă Isus este în centru și eu vreau să ajung cât mai aproape de centru, de asemenea, voi veni mai aproape de toți urmașii lui care au aceeași dorință. Cu aceasta în minte, mă întreb dacă lipsa de unitate între Creștini poate fi un semn că Isus nu mai este unicul Dumnezeu?

Cu „alți” domni, eu nu limitez „domnii” de exemplu Mamona (1) sau un „domn” care pune stăpânire cauzând o dependență nesănătoasă – „domnul” poate fi pur și simplu eu însumi pentru că eu pot deveni centrul atenției mele proprii și voi face lucrurile „în felul meu”. Înclinația mea este să preiau controlul asupra vieții mele. Poate chiar, uneori, se dovedește a fi mai sigur și mai previzibil decât dacă las controlul în mâinile lui Dumnezeu și Îl las să mă ducă oriunde i se potrivește Lui cel mai bine.

Cred că Isus este atât de concentrat pe unitate încât vrea ca eu să renunț la ceea ce consider drept dreptul meu incontestabil, astfel încât unitatea cu alți credincioși să nu fie ruptă. Nu este atât de greu când îmi amintesc toate experiențele adevărului că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu” (3)

„Mana” pentru astăzi:

Dacă Isus nu este unicul meu Domn, voi pierde momentul în chemarea mea.

-------------------------------------
(1) Filipeni 2:11
(2) „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.” Matei 6:24
(3) Romani 8:28

Ultimul care moare...

Am auzit această expresie de multe ori, cu toate acestea a fost special să o aud în timpul unei întâlniri cu deținuții care execută sentința pe viață în Moldova – o țară în care sentința pe viață este literalmente o pedeapsă pentru tot restul vieții.

Când am vorbit cu deținuții, am spus: "Văd speranță în ochii voștri, să nu o pierdeți niciodată!". Răspunsul din partea multora a fost imediat: "Speranța moare ultima!"

De asemenea, am învățat că mulți dintre ei au împărtășit aceeași „speranță” în care mi-am găsit salvarea. Suntem în același „trup”:

Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde,
Efeseni 4:4

Există o mulțime de speranță în lume și de multe ori poate fi ca așteptarea nedefinită pentru ceva mai bun. În realitate, într-un context spiritual Creștin, este doar o singură nădejde. Aceasta nu înseamnă că noi nu ar trebui să lucrăm pentru binele comunităților, orașelor, țărilor noastre, ci, dimpotrivă, suntem încurajați să facem acest lucru: „Căutaţi pacea pentru cetatea în care v-am dus în captivitate Şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde şi bunăstarea voastră!” (Ieremia 29:7) Acest lucru este 100% similar cu modul în care vedem misiunea noastră ca o Armată a Salvării și conceptul de „Salvare pentru ambele lumi” (1). Cu toate acestea, chiar și mântuirea în această lume este legată de o singură speranță.

În mintea lui Pavel, speranța este ceva care rămâne pentru totdeauna și este sinonim cu un viitor existent. Mai mult decât atât, speranța este atât de strâns legată de Isus, încât el a scris:

Căci în această nădejde am fost mântuiţi.
Romani 8:24

Pentru Pavel, nu există mântuire în afară de Hristos, deci singura speranță este, de asemenea, sinonim cu Hristos.

„Mana” pentru astăzi:

Uniți în Hristos într-o singură speranță.

-----------------------------
(1) “Salvare pentru ambele lumi”:

“…Am avut doua evanghelii ale eliberarii de predicat – una pentru fiecare lume, sau, mai degraba, o evanghelie care se aplica la fel pentru amandoua. Am vazut apoi cand Biblia a spus: “Cel care a crezut va fi salvat,” ceea ce inseamna nu doar salvat de mizeriile lumii viitoare, dar de la mizeriile acestea de asemenea. Asta a venit cu promisiunea salvarii aici si acum; din iad si pacat si vicii si cime si lene si extravaganta, si prim urmare in foarte mare masura din saracit ei boala, si de majoritatea inamicilor apropiati.” William Booth

Un singur Duh

După o lungă pauză, mă întorc la blogul meu săptămânal, și voi continua cu reflecții pe tema „vrednic de chemarea pe care am primit-o” ca un singur trup.

Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde,
Efeseni 4:4

Ultima postare în șase limbi a fost în ultima zi a lunii iunie. De atunci multe lucruri s-au întâmplat în viața mea. În timpul concediului nostru în țara natală am avut posibilitatea să petrec mai mult timp împreună cu familia mea și cu tatăl meu înainte ca Dumnezeu să-l promoveze spre glorie. De asemenea a fost bine să conduc înmormântarea lui și să sărbătoresc viața lui înainte înainte de întoarcerea la birou din această săptămână.

Tatăl meu a fost nu numai tata, el a fost un coleg ofițer, un frate în Hristos, și un mijlocitor pe care puteam conta în vremuri grele, precum și unul care s-ar bucura cu mine când am văzut pe Dumnezeu intervenind în propriile noastre vieți, precum și viața altor oameni și situații. Am fost de același Spirit, un Duh. Chiar și în lupta de pe patul de moarte am simțit confirmarea pe care Pavel a descris-o în acest fel:

Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.Romani 8:16

Sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu că acest tip de relație poate fi găsit cu fiecare credincios născut din nou. Uneori, nimic nu trebuie să fie spus, știm doar că suntem din același Duh– noi suntem trupul lui Hristos.

Mana pentru astăzi:

Ca unul într-un singur Duh, îl putem face cunoscut pe Isus în întreaga lume.

Mergând cu și spre pace!

Îmi place să salut oamenii cu cuvîntul „pace”. În Norvegia lumea îmi zâmbește când îi salut în acest mod, iar în Europa de Est este o tradiție îmbrățișată de mulți. Găsim pacea printre atributele de pe lista lui Pavel pe care el o consideră o plimbare „demnă de chemarea pe care am primit-o”:

Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii.
Efeseni 4:3

Nu eram un urmaș al lui Hristos de foarte mult timp când am descoperit că cea mai proeminentă caracteristică a diavolului este folosirea strategiei sale de a „diviza și a cuceri”. Unitatea este sufletul oricărei părtășii. Când unitatea este ruptă, părtășia se va destrăma.

Ce putem face pentru a păstra unitatea Duhului?

În cartea sa „Viața condusă de scopuri”, Rick Warren vine cu următoarele sfaturi:

• Concentrați-vă pe ceea ce avem în comun, nu pe diferențe 
• Fiți realiști în așteptări (nici o părtășie nu este perfectă) 
• Alegeți încurajarea în loc de critică 
• Refuzați să ascultați bârfe 
• Susțineți liderii 
• Practicați metoda lui Dumnezeu de rezolvare a conflictelor (1) 

Paul’s advice to the Romans is in the same spirit Sfatul lui Pavel către romani este în aceeași direcție:

Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii!
Romani 14:19

‘Mana’ pentru astăzi:

Vreau să depun toate eforturile să merg cu și spre pace!

-------------------------------------
(1) Matei 18:15-17a

Vitamine pentru o cale sănătoasă

Expresia „mai puțin este mai mult“ se potrivește bine în mai multe situații. Un vicar din biserica norvegiană a vizitat Jeløy Folkhighschool (1) când activam acolo în calitate de profesor cu aproape 30 de ani în urmă. 

Mai întâi el a împărtășit unui grup mare de studenți niște gânduri scurte despre cât de important este să fii blând și bun unul cu celălalt. Apoi s-a grăbit să încheie cu o rugăciune și mai scurtă:

Doamne - Dacă mai faci miracole, fă-ne buni! Amin

…și apoi a părăsit auditoriul. Îmi voi aminti mereu efectul acestei rugăciuni simple și scurte.

Cred că tuturor le place când oamenii sunt buni și blânzi; deci de ce este atât de dificil? Este oare din cauza că avem nevoie de un miracol de la Dumnezeu?

Calitățile sunt pe lista lui Pavel a atributelor găsite în Hristos, care vor face prezența noastră pe pământ demnă de chemarea pe care am primit-o:

cu toată smerenia, blândeţea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste!
Efeseni 4:2

Este atât de simplu, dar în același timp atât de dificil încât este nevoie de un miracol. Știu că este nevoie de un miracol, pentru că am încercat de câțiva ani să fac așa cum este menționat mai sus și nu a funcționat! Așa că am renunțat și am încetat să mă prefac și am descoperit că Dumnezeu a făcut deja miracolul. El a făcut imposibilul posibil în Hristos. Ca și Pavel, aș vrea să nu fac lucruri pe care nu vreau să le fac (2); totuși, nu există nici o condamnare în Hristos (3) - pentru că în și din El curge un curent de viață constantă, care vine cu blândețea și dragostea autoritară.

‘Mana’ pentru astăzi:

Îți mulțumesc, Doamne, pentru miracol!

------------------------------------
(1) Școala este deținută și condusă de Armata Salvării din Norvegia
(2) Romani 7:19
(3) Romani 8:1

Pregătit pentru misiune

În ultimele două bloguri am folosit jocul de șah ca o ilustrare a războiului spiritual - și vreau să îl folosesc din nou:

Cel mai bun jucător de șah din lume și campionul mondial Magnus Carlsen (1) spune că trebuie să fie pregătit pentru a-și câștiga jocurile. Prin urmare, el face o mulțime de pregătiri mentale și fizice și exerciții pentru a fi gata de luptă.

Când continui să folosesc jocul de șah în contextul luptei spirituale, a fi potrivit pentru această misiune are sensul de a fi pregătit pentru luptă. În mai multe dintre scrisorile sale, Pavel a comparat misiunea cu prezența într-o luptă sau într-o cursă pe o arenă sportivă:

M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa.
2 Timotei 4:7

În această luptă folosim "arma" binelui pentru a învinge răul:

Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.
Romani 12:21

Mai mult, Pavel subliniază că lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva puterilor acestei lumi întunecate și împotriva forțelor duhovnicești ale răului. Pentru a putea merge în această luptă, trebuie să fim puternici în Domnul și în puterea Sa (2). Foarte adesea principiile valabile într-un context fizic vor fi, de asemenea, aplicabile în sfera spirituală, lucru exprimat și de Pavel:

Căci disciplinarea trupului este de puţin folos, dar evlavia este de folos în toate, fiindcă ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei care va să vină
1 Timotei 4:8

Dacă vreau să mă antrenez pentru o jumătate de maraton, pot folosi o aplicație pentru a stabili un program de pregătire pentru pregătirea pentru cursa dată. În săptămânile următoare, voi împărtăși câteva idei despre ceea ce înseamnă „formarea în viața sfântă” în termeni practici. Cu toate acestea, programul începe cu cunoașterea cine sunt în Isus Hristos și se termină cu conștientizarea că El trăiește în mine.

‘Mana’ pentru astăzi:

Pentru a fi pregătit pentru misiune, trebuie să fii instruit în viața sfântă

--------------------------------------
(1) Nu este important, dar vreau să vă spun că Magnus este din Norvegia
(2) Efeseni 6:10-12

(3) în versiunea în limba engleză: „formarea în viața sfântă”