Învinsul ia totul! *

ABBA a scris muzică pentru declarația 

„învingătorul ia totul!”

Uneori, dintr-un punct de vedere secular, avem sentimentul că acesta pare a fi un adevăr stabilit. Există, de asemenea, dovezi empirice care confirmă că o persoană născută într-o familie disfuncțională fără capacitatea de a oferi suficientă îngrijire, este mai probabil să rămână lipsită de o viață bună decât o persoană născută într-o familie grijulie și funcțională. Este important să ne amintim că funcționalitatea și îngrijirea nu sunt dependente de bogăție, însă sărăcia poate împiedica un părinte să ofere suficientă îngrijire fizică pentru un copil.

Voi fi primul care va recunoaște că lumea e nedreaptă. Trăind în cea mai săracă țară din Europa, văd acest lucru în realitate în fiecare zi și aș vrea să pot face mai multe în această privință. Cum să îndrăznesc să spun că "învinsul ia totul!"?

Pentru că este un principiu spiritual. Iisus a proclamat că îmi voi găsi viața pierzându-mi-o (1). Cred că Dumnezeu m-a creat pentru a avea părtășie cu el, însă în același timp mi-a încredințat controlul asupra propriei mele vieți. Modul de a-mi găsi viața în el, e să pierd controlul asupra vieții mele și să i-o predau lui. La cruce Isus a spus: "Tată în mâinile tale îmi încredințez duhul!"– (2) - și-a pierdut viața, a învins moartea și a câștigat viața nu doar pentru el, ci pentru toți cei care cred.

Faptul că „cel care pierde” ia totul, este, de asemenea, confirmat în acest verset:

„Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber,
ci Cristos este totul şi în toţi.”
Coloseni 3:11

Cu toate acestea, chiar și în națiunile care se autointitulează creștini, chiar și unele biserici și unii creștini individuali se luptă cu lăcomia. Lăcomia este considerată a fi unul dintre cele șapte păcate mortale și cred că aceasta este cauza majorității problemelor cu care ne confruntăm în lumea de astăzi, inclusiv relele precum războaiele, sărăcia și criza climatică. Sunt convins că, dacă noi, ca indivizi, comunități și națiuni, am fi dispuși să „pierdem” dacă am fi dispuși să dăm în loc să tânjim și să adunăm, toată lumea ar găsi o viață mai bună. 

Deci, da, cred că „învinsul ia totul!”

„Mana” pentru astăzi:

Câștigăm pierzând!

-----------------------------------------
* Cea mai slabă echipă!
(1) Matei 16:25
(2) Luca 23: 46

Unde au plecat toți „cei măreți”?

Hjørdis nu a fost „mătușa” mea din punct de vedere a legăturilor de rudenie. De altfel, toți copiii care au mers la grădinița școlii duminicale din Stavanger în anii 1950 o numeau „mătușa Hjørdis”. Nu știu câți ani a slujit, dar cred că a fost cea mai mare parte a vieții ei. Pentru mine ea a fost întotdeauna o persoană „bătrână”, dar foarte importantă. 

Pentru că părinții mei s-au dus la „Școala de Luptă” ca să fie instruiți pentru ofițeriat, aveam doar patru ani când ne-am mutat din oraș. Cu toate acestea, știu că „mătușa Hjørdis” își amintea de mine, se ruga pentru mine și de fiecare dată când reveneam în concediu, ea vorbea cu mine - și am fost unul dintre cei care au primit grija ei. M-am simțit văzut, iubit și afirmat chiar și atunci când am devenit adult și ofițer. Nu cred că ea a crezut vreodată că a a fost una dintre cele mai mărețe persoane în Împărăția lui Dumnezeu, dar când am citit ceea ce a spus Isus, sunt sigur că ea a fost o astfel de persoană:

Și Isus le-a zis „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.”
Luca 9:48

Amintirea ei a fost declanșată de apelul generalului Peddle „La Ridicarea și Cultivarea Fiecărei Generații”, în special primul punct din apel, de a ne asuma responsabilitatea (1). Slavă Domnului, încă mai găsim oameni care sunt gata să fie implicați și pregătiți să-și asume responsabilitatea pentru slujirea copiilor. Dar ei sunt înscriși în „Cartea Roșie” deoarece aparțin speciilor pe cale de dispariție – în special când vorbim despre un angajament pe termen lung de tipul „mătușii Hjørdis”.

Nu este atât de greu să găsim oameni care să se implice într-un eveniment unic. Cu toate acestea, într – o societate „instantanee” în care beneficiul de a avea o multitudine de opțiuni de a alege este considerat cea mai mare valoare pentru care merită să lupți - avem încă nevoie de oameni care sunt dispuși să spună „Sunt gata să urez bun venit și să investesc în copii!”

„Mana” pentru astăzi:

„Bine ai venit, Isus, bine ai venit!'

-------------------------------------
(1) Apel La Ridicarea și Cultivarea Fiecărei Generații: Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru copii, tineri adulți și lideri emergenți – echipând, crescând, împuternicind și disciplinând Armata Salvării actuală și viitoare.

„Arta de a aștepta” – o strategie importantă

O parte din a fi „gata de luptă”* este de a răspunde Duhului Sfânt. Isus a început învățătura despre Duhul Sfânt chiar la începutul învățării ucenicilor. Isus a spus în mod clar că Duhul Sfânt este cel mai bun cadou pe Tatăl său Îl poate da:

„Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Luca 11:13

Când l-am simțit pe Duhul Sfânt ca putere reală în viața mea, în 1972, acest verset a devenit unul dintre preferatele mele. Când, câțiva ani mai târziu am devenit tată și am dorit ce-i mai bun pentru copiii mei, versetul a avut un impact mult mai puternic asupra mea. Provocarea este că Dumnezeu nu pătrunde în intimitatea copiilor Săi. Trebuie să Îl rugăm să ne dea Duhul Sfânt, la fel cum Isus i-a învățat pe ucenicii săi. Prin urmare, poate părea ciudat că tocmai înainte de a se înălța la cer, a spus:

"Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi promisiunea Tatălui, despre care aţi auzit de la Mine."
Faptele Apostolilor 1:4

Cu toate acestea, aceasta este ciudat doar dacă primesc „arta de a aștepta” ca pe o strategie pasivă. Cu greu îmi pot imagina ceva mai activ decât copiii care de Crăciun sunt în așteptarea momentului despachetării darurilor. Așteptarea în Biblie este mai mult legată de sentimentul de a nădăjdui, pur și simplu pentru că eu aștept ca ceva să se îndeplinească în viața mea. În povestirea despre Botezătorul, Luca a scris că "poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul," – Luca 3:15.

Dumnezeu a lăsat la inițiativa mea să îl primesc pe Duhul Sfânt. Strategia este să te rogi și să aștepți– după ce Dumnezeu a făcut deja partea Lui prin revărsarea Duhului său.

„Mana” pentru astăzi:

Mă aștept ca Duhul Sfânt să vorbească și să mă conducă - acum!

----------------------------------
* Apelul Generalului Peddle
(1) Cred că trebuie să fiu pregătit pentru ceea ce vrea Dumnezeu să facă cu noi și prin noi. Acesta este un apel la rugăciune, un apel la sfințenie și un apel de a fi „pregătiți de luptă” acum. Există o urgență în acest apel care nu poate fi ignorată. Bărbații, femeile si copiii au nevoie de Isus.

Rugăciunea este mai mult decât cererea

Săptămâna trecută am împărtășit câteva gânduri despre rugăciune și am inclus mesajul Generalului Brian Peddle (1) cu un apel la rugăciune. Dacă ați citit blogul de săptămâna trecută, atunci o să vă reamintiți rugămintea mea să reflectați asupra acestui verset în timpul acestei săptămâni: 

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide
Luca 11: 9-10

Cititorii Bibliei sunt familiarizați cu aceste versete, dar mulți cred că sunt trei expresii din aceeași chestiune - un așa-numit 'pleonasm'. Cred că această presupunere este o eroare. Deja în prima învățătură despre rugăciune, Isus a dat un mesaj clar că rugăciunea este mult mai mult decât o simplă cerere. Din păcate, rugăciunile noastre sunt de foarte multe ori limitate la ceea ca să-i cerem lui Dumnezeu ceva. Cu toate acestea, rugăciunea este, de asemenea, despre

Căutare

Nu-mi place să caut lucruri pe care nu le pot găsi, dar îmi place să descopăr lucruri noi. Prin urmare, devine mult mai interesant să cred că: Rugăciunea este să te afli într-o călătorie de descoperire, și în această călătorie, tot timpul descoperi noi lucruri care sunt importante pentru dezvoltarea ta. Înveți mai multe despre Dumnezeu și mai multe despre sine. Mai mult decât atât, rugăciunea este despre

Acțiunea de a bate

Isus a fost foarte preocupat de perseverență – inclusiv în rugăciune. Pilda văduvei stăruitoare este un exemplu tipic (2). De multe ori am folosit ilustrația unui joc pe care când eram mic îl jucam uneori împreună cu alți copii – numele jocului este o rimă în norvegiană, și presupun că traducerea „bate și bate-ți joc” va reda sensul acesteia. Pur și simplu băteam la o ușă la întâmplare, fugeam, ne ascundeam și imitam mimica feței persoanei când aceasta înțelegea că a fost păcălit. Nu este foarte frumos, dar este distractiv pentru copii...

Rugăciunea este atunci când bați la ușa lui Dumnezeu și aștepți lângă ușă până aceasta se va deschide. În multe feluri, această bocănitură are loc pe ambele părți ale ușii (3). Este, de asemenea, parte din rugăciunea în care mă rog ca Domnul să intre pe ușa inimii mele . Din fericire, el este persistent!

„Mana” pentru astăzi:

Voi continua să bat!

-----------------------------------------
(1) Cred că trebuie să fiu pregătit pentru ceea ce vrea Dumnezeu să facă cu noi și prin noi. Acesta este un apel la rugăciune, un apel la sfințenie și un apel de a fi „pregătiți de luptă” acum. Există o urgență în acest apel care nu poate fi ignorată. Bărbații, femeile si copiii au nevoie de Isus.

Generalul Brian Peddle
(2) Luca 18:1-8
(3) Apocalipsa 3:20

Știți ce este rugăciunea?

Poate unii vor gândi 

„Oare nu toată lumea știe ce este rugăciunea?”

Dacă mă întrebați pe mine dacă știu ce este rugăciunea, răspunsul meu este: „Da, știu parțial”. Motivul de ce știu doar parțial este că subiectul rugăciunii este nemărginit. Am atât de multe de învățat despre rugăciune și contemplare prin trăirea aproape de Isus, și de asemenea, învăț de la alți credincioși din întreg spectrul de denominațiuni.

Pentru mine drumul spre rugăciune a fost lung iar călătoria de explorare încă nu este finisată. Când Isus a mers împreună cu ucenicii săi spre Ierusalim, ucenicii s-au confruntat cu o situație pe care ei nu au putut să o rezolve. Iar când au întrebat „de ce noi nu am putut?” – Isus le-a răspuns:

„...acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune...”
Matei 17:21

Isus a zis aceasta ca o parte a motivului de ce ucenicii lui „nu au putut alunga” un demon. Mai devreme, în slujirea lor, ucenicii erau cu Isus în timp ce El se ruga. După aceea, unul dintre ucenicii săi a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!” (1)

Isus le-a răspuns, învățându-i Rugăciunea Domnului. Am împărtășit trei reflecții din această rugăciune în perioada de Advent, și voi reveni la elementele din această rugăciune mai târziu. Cu toate acestea, după ce a învățat ucenicii, Isus a continuat:

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.
Luca 11:9-10

Vă rog să păstrați aceste versete în minte în această săptămână. Voi reveni la ele săptămâna viitoare.

„Mana” pentru astăzi:

Întotdeauna am mai multe de învățat despre rugăciune

-----------------------
(1) Luca 11:1

* Cred că trebuie să fiu pregătit pentru ceea ce vrea Dumnezeu să facă cu noi și prin noi. Acesta este un apel la rugăciune, un apel la sfințenie și un apel de a fi „pregătiți de luptă” acum. Există o urgență în acest apel care nu poate fi ignorată. Bărbații, femeile si copiii au nevoie de Isus.
Generalul Brian Peddle

Acum este timpul

De câteva zile e 2019 , și un an nou întotdeauna mă face să mă gândesc la timp. Unul din pasajele din Biblie care îmi place să-l recitesc este declarația misiunii personale a lui Isus, pentru că misiunea Lui este misiunea mea (1). În declarație, Isus a spus:

Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună... să vestesc anul de îndurare al Domnului!
Luca 4:19

Mai multe traduceri spune că Isus a venit să vestească „un an al favorii lui Dumnezeu” – un an de har. Cu toate acestea, timpul nu este nici trecut, nici viitor; timpul este întotdeauna „acum”!

Dumnezeu este marele „eu sunt” = Dumnezeu este „Eternul Acum”. Paul a descoperit acest lucru, și a scris:

Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
2 Corintieni 6:2b

Pentru acest motiv, pot să mă rog: „Acum, eu sunt aici, Doamne, și eu știu că tu ești aici, și știu că acesta este timpul harului!”

„Mana” pentru astăzi:

Harul este că „acum” este mereu momentul potrivit!

------------------------------------
(1) este misiunea tuturor ucenicilor, pentru ca cum Dumnezeu l-a trimis pe Isus în lume, Isus ne-a trimis pe noi în lume – Vezi Ioan 20:21.

Adventul - în așteptarea a ceva mai mult

Săptămâna trecută când am pus întrebarea „Ce mai aștept?” – Am răspuns „vie împărăția Ta!”.
Desigur aceasta se asociază foarte bine cu viitoarea sărbătoare a venirii Regelui regilor.

Cu toate acestea, ea nu trebuie să se oprească odată cu celebrarea venirii lui Hristos mai mult de 2000 de ani în urmă; sau cu venirea lui Hristos prin trupul credincioșilor Săi din ziua de azi. Până când Hristos se va întoarce la sfârșitul timpului, tot ce aștept și îmi doresc este arătat în rugăciunea:

„Facă-se voia ta!”
Matei 6:10

Vestea bună despre voia lui Dumnezeu a fost făcută cunoscută de către înger la nașterea lui Isus:

„vi s-a născut un Mântuitor”
Luca 2:11

Întregul scop al „Crăciunului” a fost de a oferi lumii un Mântuitor astfel că „oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (1). Când primii Creștini au spus rugăciunea Domnului, ei știau că cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este că: „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului” (2).

Atunci când aștept să fie făcută voia lui Dumnezeu, pentru mine este o provocare, pentru că știu deja care este voia Lui. Ar fi mai simplu dacă nu aș ști, și aș putea întreba care este aceasta. Nu pot să-I cer să salveze lumea, pentru că El a făcut-o deja. Provocarea este că atât de mulți oameni din lume nu cunosc acest adevăr. Când cunosc voia lui Dumnezeu și că El a făcut deja partea Lui, eu sunt cel mai aproape de a face ceva cu ceea ce cunosc. În ajunul sărbătorilor de iarnă, când mă rog: „Facă-se voia ta!” este foarte probabil că soluția să fie găsită în

„Mana” pentru astăzi:

Uneori am cheia către răspunsul la o rugăciune din inima mea.

-----------------------------------------
(1) Ioan 3:16b
(2) 1 Timotei 2:4

Ce aștept?

Întrebarea este relevantă în orice moment, iar în perioada Adventului primește o atenție sporită din partea mea. Cuvântul este împrumutat din limba latină (1) și descrie un moment când ceva vine sau apare pentru prima dată. Este un timp când Creștinii se concentrează asupra venirii lui Hristos. În mod tradițional, acest lucru va fi legat de sărbătoarea primei Sale sosiri în combinație cu așteptarea celei de-a doua veniri.

Desigur, atenția mea este concentrată și pe acest lucru; cu toate acestea, în acest articol și următoarele reflecții din Advent voi împărtăși ce doresc să văd. Dorința este exprimată în rugăciunea Domnului:

„vie Împărăţia Ta”
Matei 6:10

Într-un timp în care „împărățiile” de pe acest pământ din nou se confruntă cu o creștere a naționalismului care rezultă în dușmănie, legi marțiale, încălcări de acorduri și tratate; când drepturile omului sunt puternic atacate și sfințenia vieții pare să fie doar un concept uitat, când războaiele și embargourile duc la înfometarea extremă a copiilor, practic până la moarte; în așa momente eu nu doar mă rog, ci și strig: „Tatăl nostru, vie Împărăția Ta!”

Când Regele regilor stătea în fața lui Pilat, el a venit cu această declarație:

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; Dar Împărăţia Mea nu este de aici.”
Ioan 18:36

Și voi, și eu reprezentăm această împărăție. Misiunea noastră a tuturor este legată de împărăția dată. Și, în realitate, ea este deja aici:

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată şi nici nu se va zice: „Iat-o aici!” sau „Iat-o acolo!”, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
Luca 17:20-21

Așa că atunci când mă rog „vie împărăția Ta”, îmi dau seama că

„mana” pentru astăzi este:

Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru.

Aștept și doresc să văd cât mai multe din efectele Sale.
-------------------------------------
(1) Latină = Adventus

De ce sunt aici?

Un filozof va spune că aceasta este o întrebare existențială tipică și sunt de acord. Cu toate acestea, nu mă voi concentra astăzi pe aspectul existențial al întrebării. În lumina temei: "Momentum" (1), întrebarea se referă pur și simplu la faptul că îi slujesc astăzi lui Dumnezeu în Europa de Est și am făcut acest lucru de câțiva ani.

Săptămana trecută am fost impreună cu oameni care au în vedere chemarea de a deveni ofițeri în Armata Salvării și ne-am gândit la multe subiecte legate de chemare. În ultima întâlnire de duminică dimineța, am predicat despre cea mai importantă condiție prealabilă a tuturor: 

Disponibilitatea. 

Când m-am pregătit pentru predică, mi-am dat seama că aș fi putut alege un număr imens de texte biblice care să susțină importanța disponibilității. Am ajuns să folosesc scurta narațiune a chemării lui Levi:

După aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!”. Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El.
Luca 5:27-28

Nu cred că Isus a căutat în primul rând un vameș sau orice alte abilități deosebite când și-a format echipa de ucenici. El căuta oameni care erau disponibili. Oameni gata să se mute odată cu chemarea. În "Pilda lucrătorilor viei" (2), proprietarul terenului nu a cerut calificări atunci când a mers să angajeze lucrători în via sa. El a angajat pe cei care erau disponibili la "orice oră a zilei". Cred că Dumnezeu caută mereu oameni disponibili. Biblia ne spune că nu reușește întotdeauna. „Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru tară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!”. (3) 

Când Isus l-a chemat pe Levi, el era disponibil și și-a arătat disponibilitatea prin a răspunde imediat chemării, ridicându-se, lăsand totul în urmă și urmând pe Isus.

Faptul că sunt disponibil, este principalul motiv pentru care sunt aici și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această oportunitate. În viața de zi cu zi a slujirii mele în această parte interesantă a lumii, vreau să fiu disponibil pentru îndemnul Duhului la "orice oră a zilei". Îmi doresc același lucru pentru toți frații și surorile mele care impărtăsesc aceeași lucrare!

"Manna" pentru ziua de azi:

Iată-mă Doamne - disponibil!

----------------------------------------
(1) Momentum - mișcarea provocată de impulsul Duhului Sfânt este tema pentru 2018 în Teritoriul Europei de Est.
(2) Matei 20:1-16
(3) Ezechiel 22:30

Ce este „un singur botez”?

Imediat ți se va părea la fel de dificil să găsești un răspuns la ce înseamnă „un singur botez”, similar efortului depus pentru a găsi răspuns la întrebarea ce este „o singură credință”. Analizând discuțiile care au avut loc de-a lungul istoriei bisericii, de multe ori acestea se reduc la o întrebare despre Botezul copiilor sau cel al adulților, și dacă ritualul ar trebui să fie perceput drept fiind simbolic sau dacă „harul” apare în elementele ritualului sau în actul în sine.

Pavel s-a referit de fapt la mai multe tipuri de botez. El a întrebat ucenicii din Efes ce fel de botez au primit aceștia. Atunci când a aflat că acesta a fost botezul lui Ioan, Pavel le-a vorbit iar rezultatul a fost că ei au fost botezați în numele Domnului Isus (1). După aceasta, Pavel și-a pus mâinile peste ei și aceștia au fost botezați în Duhul Sfânt.

Când Pavel s-a referit la strămoși, el a scris că „toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare” (2). Acest lucru indică faptul că botezul este o tranziție într-o nouă fază a vieții, cu o nouă direcție.

În învățătura sa despre păstrarea unității Duhului prin legătura păcii (3) unde el scrie, de asemenea, despre un singur botez, nu cred că Pavel nu a avut botezul în apă sau botezul Duhului Sfânt în minte. Eu cred că el doar s-a gândit la faptul că suntem „botezați în moartea lui Isus”. Acest botez este unul și același pentru toți credincioșii născuți din nou. Modul în care diferite biserici aleg să sărbătorească acest lucru este subordonat faptului că „am fost uniți cu el într-o moarte ca a lui”(4). De asemenea, Isus a vorbit despre propria moarte ca de un botez (5).

Eu cred că contextul „unui singur botez” întărește această interpretare. „O singură speranță” presupune că am crescut în Hristos într-o moarte cum a avut-o El, și voi fi unit cu el într-o înviere ca a Lui (6). Pentru că, dacă pretind că am „un singur Dumnezeu”, acest lucru se poate întâmpla doar după ce ego-ul meu va muri cu el pentru a-mi permite să trăiesc în el. Având în vedere acest lucru, pot să văd un singur botez adevărat. Modul cum bisericile aleg să simbolizeze acest lucru nu are nici o valoare dacă nu aduce oamenii să trăiască viața reînnoită, ca noi creaturi în Isus.

„Mana” pentru astăzi:

Există doar „un singur botez” care ne unește cu Hristos și unul cu altul.

__________________________________________
(1) Faptele Apostolilor 19:3-4
(2) 1 Corintieni 10:2
(3) Depune orice efort pentru a păstra unitatea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde, un Domn, o credinţă, un botez... Efeseni 4:3-5
(4) Romani 6:3-4
(5) Luca 12:50
(6) Romani 6:5
* Thanks to Bodil Østergreen for letting me use this picture of the cross she bought in Assisi. On FB she writes: God stretches out his hand to you. You can choose whether you want to accept God's hand and stretch your hand to your fellow human beings.

‘…fără noi Dumnezeu nu va face nimic’

Titlul este ultima parte a faimoasei zicale a Sf. Augustin:

‘Fără Dumnezeu noi nu putem face nimic, fără noi Dumnezeu nu va face nimic!’

Există un suport substanțial biblic pentru prima parte a citatului. În parabola viței, Isus s-a concentrat asupra importanței de a purta fructe și a afirmat:

„…despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
Ioan 15:5

Nu există nici o îndoială că Dumnezeu poate fără noi. Când fariseii l-au rugat pe Isus să mustre ucenicii care L-au lăudat când a intrat în Ierusalim în Duminica Floriilor, Isus a răspuns:

„Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!”
Luca 19:40

Cu toate acestea, Augustin avea dreptate, Dumnezeu vrea să lucreze în noi și prin noi (1). Cu mulți ani în urmă ascultam o devoțiune de Bill Himes cu privire la proclamarea „Nici o stâncă nu va plânge în locul meu!” - un om care și-a dedicat toate talentele și tot ce are pentru Dumnezeu, are credibilitate atunci când face o declarație (2). William Booth avea aceeași convingere și dedicare, de aceea putea spune: „Sunt o mișcare a lui Dumnezeu!”.

Când mă gândesc la „o mișcare a lui Dumnezeu”, o prima imagine care apare în mintea mea este o tablă de șah. În timpul primului meu an la Institutul de Formare din 1974, al doilea an, Cadeții Soldaților Crucii au pregătit o dramă pentru numirea lor în Royal Albert Hall. Drama a urmat muzica piesei „Războiul sfânt” (3), jucată de Trupa Internațională a Lucrătorilor, în timp ce cadeții au jucat un joc de șah ce simboliza lupta dintre bine și rău. Interpretarea a fost puternică. 

Cu toate acestea, războiul spiritual nu este un spectacol, este real. Fără Dumnezeu noi nu putem, fără noi Dumnezeu nu va face nimic. Suntem o mișcare a lui Dumnezeu în lume în timpul nostru, și asta înseamnă război cu armele iubirii. Frumusețea imensă a crucii este mărturia ei despre dragostea care învinge răul. Această mărturie este totuși conținutul lui Dumnezeu care se mișcă în și prin urmașii săi 2000 mai târziu.

‘Mana’ pentru astăzi:

O mișcare a lui Dumnezeu va fi întotdeauna o mișcare a iubirii.

-------------------------------------
(1) Vedeți: Cea de-a treia mișcare revoluționară
(2) Bill Himes este compozitor și scriitor. Piesa lui „Tot ce sunt eu” este cantata în întreaga lume.
(3) Iubitorii muzicii de orchestră vor cunoaște această piesă frumoasă și exigentă a lui Ray Steadman Allen scrisă pentru celebrarea centenarului Armatei Salvării în 1965.

Cum desfac darurile Duhului Sfânt?

Când am fost botezat în Duhul Sfânt la vârsta de 16 ani, am vrut să împărtășesc această binecuvântare cât mai multă lume cu putință. De aceea, am spus Domnului: „Dacă vrei să povestesc Armatei despre asta, dă-mi o ocazie de a face acest lucru la congresul teritorial care are loc vara viitoare!” 

- n-am spus nimănui despre acest acord și deși am fost implicat în numeroase congrese de când aveam 16 ani, am fost rugat doar o singură dată să fac mărturie. „Vara viitoare” s-a întâmplat. În 1973 stăteam în sala mare de sport, mărturisind mulțimii despre ceea ce am primit și că este posibil pentru toți credincioșii. „El l-a oferit deja. Cu toate acestea, darul trebuie să fie desfăcut!” a fost mesajul meu 45 de ani în urmă, și este încă la fel.

Dacă ați acceptat deja faptul că darul are numele vostru pe el, vă îndreptați spre procesul de despachetare a darului. În ziua în care mi-am predat viața lui Isus și, în același timp, am înțeles că acesta este un angajament pentru toată viața, am fost convins de un singur lucru:

„Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“
Luca 6:38

În înțelegerea mea acest lucru era foarte direct. Dacă i-aș da viața mea lui Isus, El mi-ar da viața Lui. Dacă i-aș da darurile mele, El îmi va da pe ale Lui. Dacă eu am iertat, va ierta și El și așa mai departe (1).

A fost doar o chestiune de a începe călătoria de explorare. Am citit despre modul în care alte persoane au primit darul Duhului și mi-am dat seama că erau oameni foarte obișnuiți, așa cum sunt și eu. Acest lucru arăta exact imaginea biblică a primilor ucenici ca fiind foarte obișnuită, și poporul uman, care alcătuia primul corp de credincioși descriși în Faptele Apostolilor și în scrisorile lui Pavel.

După ce am acceptat că acest lucru este pentru mine, următorul pas este să-l consider ca o parte integrantă a vieții mele noi în Hristos. Un exemplu simplu: Dacă sunt în Hristos și El este în mine, înseamnă că atunci când mă rog pentru oameni și pun mâinile mele pe ei, mâinile mele devin mâinile lui Hristos. Este un nou mod de gândire; aceasta face parte din desfacerea darului Duhului Sfânt.

‘Mana’ pentru astăzi:

Mersul în Duhul Sfânt este o călătorie continuă de explorare.

---------------------------
(1) Rugăciunea lui Dumnezeu – Matei 6:12

Patru factori care influențează mișcarea

Când am scris săptămâna trecută despre pasiune, am prezentat primul dintre cei patru factori importanți pentru misiunea mea ca urmaș al lui Hristos:

1) Pasiune
2) Personalitate
3) Talente
4) Capacități spirituale

Toate fac parte din identitatea mea de ucenic. Astăzi vreau să împărtășesc câteva idei despre personalitate. Când am citit cum Isus a ales cei doisprezece ucenici pe care trebuia să-i învețe timp de trei ani, mă bucur să descopăr cât de diferite personalități aveau aceștia. De asemenea, sunt recunoscător lui Luca că ne-a amintit acest lucru.

Împreună cu El erau cei doisprezece, precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod, Suzana şi încă multe altele.
Luca 8:1b-3

Ca și colegii lor bărbați, femeile erau foarte diferite atât în ceea ce privește personalitatea, cât și clasa socială și statutul. Uneori întâlnesc oameni care și-au pierdut momentul pentru că spun: 

„Nu sunt așa!” 

Ei se compară cu alți creștini și cred că personalitatea lor nu se potrivește. Când ne uităm la primul grup de urmași, vedem că nu există probleme de statut, de gen sau de personalitate. Un Petru extrovert și impulsiv putea să meargă cu ușurință alături de un Toma introvert care avea nevoie de timp pentru a verifica mai multe fapte înainte de a fi gata să se miște. A existat spațiu aproape de Isus pentru amândoi - când Toma s-a mișcat, el a făcut-o în direcția cea bună. Petru uneori se îndrepta și în direcția greșită. Totuși, realizând că se afla pe un drum greșit, găsea o cale de întoarcere spre Isus. În strânsă legătură cu Isus, personalitățile noastre vor fi rafinate iar nuanțele frumoase vor fi păstrate.

„Mana” pentru astăzi:

În Isus există loc pentru toți.

---------------------------------------